marți, 18 august 2015

LA RADIO 2

La aceeasi emisiune la care am mai fost invitat, insa cu alt realizator al emisiunii. De data asta am fost invitat de dr. Stefan Ciochinaru pentru a discuta, mai pe scurt ce-i drept, pe temele a doua dintre conferintele tinute de mine la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Prima emisiune va fi maine, Miercuri 19.08.2015, de la ora 20.30, pe Bucuresti FM, 98,30 FM, despre disciplina urbana in Bucuresti. A doua va fi de maine in doua saptamani (02.09.2015, ora 20.30), subiectul al doilea fiind transportul public in Bucuresti. Cu alte cuvinte, chestii romantice si cu iz istoric din secolul al XIX-lea dar si cu pareri despre vremuri mai apropiate. Cum spunea si realizatorul emisiunii, un taifas care speram sa fie interesant pentru oricine ar asculta. Destul de comprimat fata de cat ne-am fi lungit daca nu era limita de timp de 30 de minute/emisiune ...
Cum spunea un celebru om de radio care mi-a ramas in memoria copilariei/adolescentei cand ascultam Europa Libera: "S-auzim numai de bine!"

PS: am fost cam obosit la inregistrare si nu numai ca m-am balbait pe alocuri dar ma tem ca as mai fi putut incurca niste ani, pe ici pe colo. Ma framanta acum gandul daca am spus cumva ca Romania a fost numita "Belgia Occidentului" in loc sa fi spus "Belgia Orientului" ... astept sa aud ce prostii as mai fi putut spune. Sper sa le comentati!

POST FACTUM
Am spus, intr-adevar, "occidentului" ... Cine vrea sa verifice are posibilitatea sa asculte inregistrarea emisiunii la dl. Ciochinaru pe site:
http://www.ciochinaru.ro/2014/06/intalniri-capitale/19-08-2015-invitat-dl-adrian-craciunescu-doctor-arhitect/  

marți, 4 august 2015

ARHITECTURI PRIVATE 6

Lucrez la un studiu. In timpul asta imi zumzaie "stirile" alaturi. Aud o dezbatere la emisiunea unei doamne care racneste intotdeauna in emisiune. Nu stiu daca o face ca sa para ca e atat de desteapta incat da pe dinafara sau daca pur si simplu asa striga ea. In fine ... intervin in emisiune ministrul educatiei si un sef de sindicat (Nistor de la "Spiru Haret") pe tema unei DECLARATII DE PRESA lansate de dl. deputat Zlati, referitoare la calitatea indoielnica a testarilor nationale de la final de ciclu - a VIII-a si a XII-a. Dl sef de sindicat se inflameaza si zice ca astfel de decizii ... ca daca s-o fi consultat in partid ... Acum, eu credeam ca omul este ceva mai inteligent decat atat astfel incat sa faca distinctia intre o "decizie" si expunerea unei opinii politice. Care e a deputatului, n-are a se consulta cu partidul. Ministrul, mai echilibrat in expunere. In plus, foarte ocos, dl sindicalist spune "foarte superior" ca toata lumea isi da cu parerea, ca oricine pare ca se pricepe la invatamant. Rezulta clar ca n-a avut bunul simt sa vada cine a zis si cum a zis lucrul pe care il comenteaza caci dl. deputat chiar este si profesor si vorbeste din interiorul sistemului.  Rezulta ca se arunca in a comenta ceea ce ar fi putut sa fie foarte bine si un zvon in loc sa spuna ca nu stie in detaliu subiectul, ca nu stie in ce context a fost facuta declaratia, ca in principiu lucrurile ar trebui sa ... Sau poate ca, nefiind membru de sindicat, dl deputat n-are din start dreptul la opinie!? Bref, cand dl. deputat incerca sa explice principiul evaluarii, doamna cu voce puternica taie microfonul si spune ca "teoretizam prea mult". Gandul meu prim a fost ca suntem cam in buda, ca dl deputat are pe undeva dreptate. Si asta stiu direct caci "grila" care cerne elevii catre studentie, cel putin in arhitectura, pare un pic cam ciur si nu sita. 

Si pentru ca suntem in buda, hai sa mai dau un episod din arhitecturile private:



In ce priveste parerile de la care a pornit iuresul, iata-le aici: 
http://raduzlati.com/2015/08/04/jocul-de-a-caruta-si-caii-pe-cine-punem-inainte/
http://raduzlati.com/2015/08/03/declaratie-de-presa-o-propunere-radicala/

Buda este extrasa de la Arhivele Nationale, Serviciul Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 56/1890, fila 60

miercuri, 29 iulie 2015

CONFERINTA 3


La vernisajul de la Casa Schiller n-am reusit sa ajung dar maine musai trebuie sa fiu la acest eveniment. Altfel ar fi ca intr-un vechi banc in care un pasager din spatele autobuzului ii striga unui om care alerga din greu sa-l prinda: "Nu mai fugi degeaba ca n-ai cum sa-l mai ajungi!" La care alergatorul asudat ii striga inapoi: "E musai, eu sunt soferul!". 
N-am terminat inca povestea pe care intentionez sa o spun maine asa ca ii dau bice cat se poate de tare ca multe sunt de spus dar nici nu vreau sa plictisesc ...

duminică, 19 iulie 2015

ASFALTUL CUBIC

Poate n-ati observat insa dl. Mihai Turcu a scris recent un articol centrat pe subiectul pietrei cubice din strazile Romaniei. Subiectul articolului respectiv este promovarea unei harti cu localizarea cailor rutiere cu piatra cubica.  Articolul cu harta strazilor cu piatra cubice mi-a adus aminte de fotografiile pe care le-am facut in urma cu 5 ani pe drumul de la Agnita la Dealu Frumos in judetul Sibiu.


Acolo am surprins imaginea unui drum din piatra cubica peste care s-a turnat un asfalt prost. Drumul s-a refacut intre timp cu un asfalt mai bun dar cred ca a ramas acelasi suport din piatra cubica. Si de ce n-ar ramane !? Se zice ca lucrarea respectiva ar fi fost facuta de nemti in al doilea razboi mondial ... 
Sunt ceva ani de cand am deplans scoaterea pietrei cubice din bulevardul Aviatorilor si din bulevardul Prezan.

marți, 14 iulie 2015

ALLEZ LES ENFANTS!

Fiind de-o aniversare, nescriind de mult timp, zic sa onorez si eu lumina de la apus. O fotografie mai veche, legata de eveniment:

Si poate sa folosesc si aici ce-am utilizat deja la PozeDECAT:
Am sa inchei cu ceva legat de turbulentele politice recente, un "OXI" in stil frantuzesc, ceva mai vechi:

Cam atat. 
Soyez toujours heureux !

sâmbătă, 27 iunie 2015

AUGUST SCHMIEDIGEN 3



Am primit în urmă cu ceva vreme un mesaj de la Berlin, din partea domnului Rudolf Hausner. Domnia sa a citit ceea ce am scris despre August Schmiedigen şi a avut amabilitatea să completeze informaţiile cu lucruri aflate în mod direct de la fiul arhitectului, pe care l-a cunoscut în Germania. Iată mai jos ceea ce mi-a scris dl. Hausner, cu minime editări din partea mea. 

Este vorba despre Johan Schmiedigen, născut la Bucureşti în 1905, pe care l-am cunoscut în 1979 în Germania, la Freiburg. Am rămas prieteni buni pâna la moartea sa şi de la dânsul am aflat amanunte despre Ferdinand August (Tony) Schmiedigen, tatăl dânsului. Johnny Schmiedigen este cel depre care cineva a spus că l-a cunoscut în închisoare în 1959. Intr-adevăr, era inginer constructor la fel ca tatăl şi bunicul său iar studiile şi le făcuse la München. A fost responsabil cu construcţia aeroportului din Cluj unde, din cauza unor defecte de material, pista aeroportului s-a deteriorat şi a cauzat avarierea unei aeronave militare sovietice. Pentru acest incident a fost condamnat sub acuzaţia de sabotaj şi a fost eliberat abia în 1964. Tatăl său, Ferdinad August Schmiedigen, s-a născut în 1883 ca fiu a lui August Schmiedigen si A. Quirnbach. 

 (Aici introduc paranteza mea, anume că sunt mulţumit că am lămurit în acest fel că cel puţin unul dintre documentele prezentate în al doilea meu articol despre Schmiedigen este semnat de August senior!)

A studiat în Germania, a fost proprietarul firmei “Industria Pietrei S.A.” (mai tarziu “Marmora”) de pe calea Griviţei. A făcut şi antreprenoriat de construcţii, alături de G.M. Cantacuzino sau pe cont propriu la mai multe edificii din Bucureşti. A construit şi fântâna cu zodiac din faţa Parcului Carol. În 1938, probabil din cauza situaţiei politice, divorţat de Dna. Leila Stoianovici, cu care a avut 2 băieţi, Johan si George, a plecat în SUA (împreuna cu George) unde tatăl sau, August Schmiedigen senior era deja. Acolo, tot împreuna cu G.M. Cantacuzino şi cu Octav Doicescu, a ajutat la construirea pavilionului României de la expoziţia universală din 1939, apoi şi a celui de la expozitia de la Port au Prince. A obţinut cetăţenia americană, s-a recăsătorit şi a mai avut un copil, s-a stabilit în Mexic şi a murit la ...Verona în Italia. 
Johan Schmiedigen a emigrat la 74 de ani în Germania, şi a apucat să-şi viziteze tatăl şi pe fratele George. George Schmiedigen era avocat şi devenise membru al baroului din Washington. Vă anexez linkul unui document de justiţie de la Washington unde sunt enumerate proprietăţile avute de A.F. Schmiedigen în Bucuresti. 


În încheierea mesajului său, dl. Hausner a avut amabilitatea să promită că-şi va cerne memoriile copilăriei pentru a descrie atmosfera şi - mai ales - locurile din jurul casei sale din strada Sirenelor, una dintre străzile victime ale demolărilor ceauşiste. Motiv pentru care îi mulţumesc mult acum pentru cele scrise şi anticipat pentru cele ce-mi va trimite când va avea domnia sa timp să scrie! 

Imaginea cu care am început îl are pe August Schmiedigen în centru. Am luat-o de pe blogul d-nei arhitect Chiaburu unde am schimbat câteva mesaje cu dl. Andrei Doicescu, fiul lui Octav Doicescu căci mă gândeam atunci la un articol “Schmiedigen 3”. Sunt 4 ani de atunci !!! Din articolul respectiv puteţi afla mai multe informaţii, atât din articolul în sine cât şi din comentariile acestuia. În articol veţi găsi imagini ale pavilioanelor României de la expoziţia din New York iar sursa lor este blogul domnului Andrei Doicescu.
Va urma ?

joi, 21 mai 2015

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (3)

Am mai spus (în mai multe ocazii) despre faptul că, la noi, problema nu e neapărat atestarea specialiştilor şi a experţilor în protejarea monumentelor istorice. Atestarea asta se referă exclusiv la persoanele cu studii superioare şi acoperă doar problemele legate de întocmirea documentaţiilor – studii şi proiecte. Problema reală este lipsa atestării meşterilor şi dispariţia acestora în condiţiile inexistenţei pieţei de restaurare de la noi precum şi a ofertelor mult mai atractive din piaţa restaurărilor din Franţa, Italia sau Spania. Mai demult am mai adus vorba despre o organizaţie excepţională din Franţa, de mare tradiţie şi care produce astfel de meşteri. Este suficient să accesaţi legăturile pe care le pun aici pentru a vedea care este rolul învăţământului profesional şi ce divers specializaţi sunt cei ce lucrează în piaţa patrimoniului cultural francez.


La noi, rezultatele din domeniul învăţământului profesional sunt evidente când ne uităm la fondul construit din zonele construite protejate şi nu numai.
Având în vedere că Google ţine minte imaginile din street view, am găsit situaţia unor clădiri din străzile General Berthelot şi Griviţei, aşa cum erau ele vizibile din spaţiul public în anul 2009. Să vedem şi cum au fost refăcute acoperişurile acestor clădiri, în nişte poze proaste făcute de mine săptămânile trecute, în regim “reportaj”, adică folosind camera foto a telefonului mobil.







Din fericire mai există la noi şi câteva firme serioase, cu personal bine calificat dar pe care nu cred că şi-i permite oricine:

joi, 14 mai 2015

ORASUL UITAT - expozitie pe gardul sursei distrugerii



Sambata are loc vernisajul unei expozitii cu orasul distrus de megalomania lui Ceausescu si de cantatorii lui in struna. Expozitia este cu fotografiile document ale lui Dan Vartanian si se produce, timp de o luna, tocmai pe gardul sursei raului. Detaliile le gasiti la Bucurestiivechisinoi.ro si la pagina de Facebook a evenimentului.

Cantatorii in struna ai dictatorilor sunt mult mai scarbosi si mai condamnabili decat dictatorii insisi. Cei ce au si au avut curajul sa spuna sau sa arate raul sunt cei ce merita respectul nostru. Printre ei se afla Dan Vartanian .