joi, 21 mai 2015

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (3)

Am mai spus (în mai multe ocazii) despre faptul că, la noi, problema nu e neapărat atestarea specialiştilor şi a experţilor în protejarea monumentelor istorice. Atestarea asta se referă exclusiv la persoanele cu studii superioare şi acoperă doar problemele legate de întocmirea documentaţiilor – studii şi proiecte. Problema reală este lipsa atestării meşterilor şi dispariţia acestora în condiţiile inexistenţei pieţei de restaurare de la noi precum şi a ofertelor mult mai atractive din piaţa restaurărilor din Franţa, Italia sau Spania. Mai demult am mai adus vorba despre o organizaţie excepţională din Franţa, de mare tradiţie şi care produce astfel de meşteri. Este suficient să accesaţi legăturile pe care le pun aici pentru a vedea care este rolul învăţământului profesional şi ce divers specializaţi sunt cei ce lucrează în piaţa patrimoniului cultural francez.


La noi, rezultatele din domeniul învăţământului profesional sunt evidente când ne uităm la fondul construit din zonele construite protejate şi nu numai.
Având în vedere că Google ţine minte imaginile din street view, am găsit situaţia unor clădiri din străzile General Berthelot şi Griviţei, aşa cum erau ele vizibile din spaţiul public în anul 2009. Să vedem şi cum au fost refăcute acoperişurile acestor clădiri, în nişte poze proaste făcute de mine săptămânile trecute, în regim “reportaj”, adică folosind camera foto a telefonului mobil.







Din fericire mai există la noi şi câteva firme serioase, cu personal bine calificat dar pe care nu cred că şi-i permite oricine:

joi, 14 mai 2015

ORASUL UITAT - expozitie pe gardul sursei distrugerii



Sambata are loc vernisajul unei expozitii cu orasul distrus de megalomania lui Ceausescu si de cantatorii lui in struna. Expozitia este cu fotografiile document ale lui Dan Vartanian si se produce, timp de o luna, tocmai pe gardul sursei raului. Detaliile le gasiti la Bucurestiivechisinoi.ro si la pagina de Facebook a evenimentului.

Cantatorii in struna ai dictatorilor sunt mult mai scarbosi si mai condamnabili decat dictatorii insisi. Cei ce au si au avut curajul sa spuna sau sa arate raul sunt cei ce merita respectul nostru. Printre ei se afla Dan Vartanian .

3


Am neglijat blogul pana intr-atat incat nici in memoria tatei n-am mai pus aceasta imagine ieri, la trei ani de cand s-a dus ...
Sa-mi fie rusine!

joi, 23 aprilie 2015

DIN ACEASTA DILEMA NU PUTETI IESI ! AM ZIS!

Un alt motiv serios pentru care nu cred că în viitorul apropiat vom putea avea o legislaţie mai clară şi mai eficientă a patrimoniului este acela că mai există un tip de ruptură aparent iremediabilă pe care trebuie să-l evaluăm. Pare că avem dilema dacă cei care trebuie să elaboreze legile sunt oamenii sistemului politico-administrativ sau dacă aceştia trebuie să preia propuneri ale “oamenilor de cultură”. Sunt două opţiuni care pot genera abordări radical diferite. Iar problema majoră ce rezultă din această dilemă este una de natură pragmatică. Politicienii şi cei aflaţi în domeniile juridic şi administrativ nu au deloc cuprinderea problemelor şi aplecarea asupra necesităţilor parimoniului în timp ce oamenii de cultură nu au îndeobşte nicio experienţă sau apetenţă pentru înţelegerea sistemului politico-administrativ. Şi la fel cum clasa de mijloc în societatea noastră este ceva cam prea subţire, la fel şi oamenii de mijloc ai acestei dileme fie nu prea sunt, fie sunt ocupaţi cu supravieţuirea proprie, ceea ce lasa ca viziunile privind protecţia patrimoniului, atâtea câte or fi, să plutească pe mai departe antagonice în societate. 

Acestea fiind zise, sper că nu v-am anihilat speranţa că acel Cod al Patrimoniului care este promis în programele de guvernare din ultimii 8 ani se va şi adopta într-un orizont de timp previzibil.

Inceputul acestui text se poate vedea la Dilema Veche:
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/patrimoniul-cultural-politic

duminică, 12 aprilie 2015

PENTRU CEI CE CRED

Cine imi urmareste blogul imi cunoaste indoielile religioase. 
Pentru cei ce cred mai mult ca mine, Hristos a inviat!



In imaginea de mai sus am surprins o slujba armeneasca in jurul presupusei pietre a ungerii ce se afla in biserica Sfantul Mormant din Jerusalim.

luni, 6 aprilie 2015

LA RADIO

La invitatia dlui Rasvan Roceanu, realizator al emisiunii "Intalniri capitale" de la Radio Romania, Bucuresti FM, am fost astazi la studiourile din General Berthelot pentru a inregistra o emisiune programata in aceasta seara, cu incepere de la ora 20.30. Asadar, "care puteti si aveti posibilitatea", ma puteti asculta cum bat campii pe tema patrimoniului, in aceasta seara, de la 20.30, pe frecventa 98,30 FM (daca sunteti in masina ori langa un radio) sau chiar online

miercuri, 11 martie 2015

NOBILI, DAR MULTI !

Am văzut o iniţiativă legislativă ce a fost respinsă în Senat şi care a ajuns acum în Camera Deputaţilor. Este vorba de o intenţie nobilă, aceea de a proteja patrimoniul cultural şi dincolo de cadrul legal deja existent, aplicabil monumentelor istorice. M-aş bucura din toată inima dacă nu mi-ar veni să plâng cu un ochi şi să râd cu celălalt. De fapt, cred că ar fi mai nimerit să plâng cu ambii ochi şi să râd cu altceva.
Cred că este suficient să parcurgi expunerea de motive pentru această lege ca să înţelegi de ce propunerea legislativă în cauză este o aberaţie.



Am subliniat cu galben expresiile cheie, demne de “perlele” care apar întotdeauna după sesiunile de bacalaureat. Nu vreau să le comentez mai mult dar mi se pare că acest text arată “simbolul măreţiei” clasei noastre politice şi “urgenţa necesităţii” de a o schimba. Şi eu am subliniat necesitatea schimbării urgente a cadrului legal existent dar cu scopul de a-l face mai clar şi mai operativ, nu de a-l mai încărca prin noi cocoaşe puse administraţiei şi atât. Esenţa propunerii legislative se rezumă în fapt la asta, concept subliniat chiar de expunerea de motive, care ne lămureşte că legea trebuie să fie “prohibitivă” şi să “reglementeze crearea cadrului legal”. Am afirmat că textul de lege propus este o aberaţie şi îndrăznesc să spun că iniţiatorii (50!) habar nu au cum funcţionează administraţia şi care este rolul acesteia. Prietenul Adi Bălteanu mi-a semnalat situaţia, ba el a avut şi pornirea lăudabilă de a propune nişte amendamente. Eu spun că ceva atât de slab nici nu merită a fi amendat pentru că e doar o formă fără fond. Trist este să văd că, o astfel de iniţiativă legislativă, susţinută de o astfel de compunere de nivel de şcoală gimnazială şi pompos numită “expunere de motive”, a fost semnată şi de cel puţin doi foşti miniştri!

Aberante sunt mai multe aspecte pe care le-am şi subliniat în articolele respective.



1. Legea dublează unele legi aflate în vigoare. Chestiunile tratate în propunerea legislativă sunt rezolvate de legea 422/2001 (care vorbeşte de zone protejate, zone de protecţie) dar şi de legile privind urbanismul. Mai mult, chestiunile legate de decizia locală, la nivelul acesta “prohibitiv” la care se limitează legea, ar putea fi rezolvate direct prin intermediul planurilor urbanistice generale sau zonale, prin voinţă locală.
2. Termenii folosiţi sunt de o confuzie logică excepţională. Unele dintre obiectivele “clasificate” (în alt articol se vorbeşte totuşi de “clasare” în mod indirect prin invocarea unor “norme de clasare”, aceste cuvinte având înţeles juridic cu totul şi cu totul distinct) ar putea fi de “valoare naţională şi universală”. Reamintindu-ne că propunerea legislativă vizează construcţii “altele decât monumentele istorice”, te poţi întreba cât de şubredă poate fi mintea unora care pot considera că ceva care este cu adevărat de “valoare universală” ar putea să nu se găsească deja în lista monumentelor istorice !? Sau că la o asemenea constatare de valoare n-ar lua direct drumul procedural al clasării in lista monumentelor? Las la o parte ca termenul folosit în propunere pentru categoria juridică de monument istoric nu există - "monumente istorice şi de arhitectură" adică
3. Nu mă mir că iniţiativa legislativă nu are niciun maghiar printre semnatari din moment ce “construcţiile reprezentative” au o barieră temporală care începe din 1859. Ce legătură are 1859 cu valoarea şi reprezentativitatea? Mai mult, împărţirea pe intervale de timp s-ar aplica numai uneia dintre cele trei clase, anume construcţiilor civile. Construcţiile civile care sunt şi tradiţionale (?), adică a doua clasă, nu au astfel de constrângeri şi nici nu ştiu exact de ce se propune categorisirea asta şi la ce foloseşte ea.
4. În fapt, nimic nu ne lămureşte la ce foloseşte tot acest text de lege căci singura consecinţă practică ar fi existenţa unui aviz în plus la autorizarea lucrărilor de construire în viitor. NU sunt stabilite alte consecinţe directe nici avantaje fiscale sau financiare şi nici sancţiuni specifice încălcărilor prevederilor acestei legi. De fapt nici nu rezultă că ai putea încălca ceva, odată ce această lege ar fi adoptată.
5. Legea e ambiguă nu numai în scopurile sale ci şi în ce priveşte procedurile. S-ar putea înţelege că ministrul culturii aprobă ce primeşte de la autorităţile publice centrale şi locale. În ce fel, în ce termeni, nu ştim. Şi dacă autorităţile publice centrale (sic!) nu trimit nicio propunere de “clasificare” sau “clasare” (după caz, în funcţie de ce articol citeşti) atunci ce se întâmplă? E sarcina miniştrilor de la fiecare minister în parte? E sarcina primarilor sau e sarcina consiliilor locale? Cu ce criterii fac ei aceste propuneri în termen de 60 de zile din moment ce criteriile abia ar fi determinate în aceleaşi 60 de zile – vezi art. 7 şi art. 8 !? Las la o parte că regulile de tehnică legislativă impun folosirea timpul prezent în textele de lege. Normele "SE APROBĂ" de o anumită structură nu “VOR FI APROBATE”.
6. Legea ar da competenţe de avizare unor asociaţii non-guvernamentale până la urmă! Cum adică OAR sau UAR emit avize "împreună" cu ministerul culturii şi direcţiile sale!? Cum vine asta? Hai să dăm şi baroului avocaţilor dreptul de a a aviza numirea procurorului şef. De ce nu? Mă întreb cum ar arăta avizele alea, vor purta oare ştampila OAR sau a UAR? Şi cum se rezolvă procedural implicarea acestor două persoane juridice de drept privat distincte? La paritate? La paritate cu funcţionarii publici? În nişte comisii despre care propunerea de lege nu vorbeşte?

Deci aş vrea să nu se supere pe mine distinşii parlamentari care au făcut o asemenea propunere dar am să mai spun o dată că ce au propus ei nu este nimic altceva decât o altă măsură care nici măcar “prohibitivă” nu este ci doar produce nişte hârţogăraie în plus, fără nicio finalitate practică. E ca şi cum, deşi Eminescu a scris cândva “Criticilor mei”, aş considera nimerit să mai bag şi eu următorul text, cu rol de “resursă care agravează o situaţie”:

“E uşor a scrie legi 
Când nimic nu ai a spune, 
Înşirând cuvinte goale 
Ce din coadă au să sune.”

sâmbătă, 7 martie 2015

GALANTARUL DE SAMBATA XXIII

Prietenul Dan Rosca mi-a trimis imaginea de mai jos, cu rugamintea sa-i dau cateva date despre ea, in ideea ca-i voi confirma informatiile pe care deja le-a strans. Pentru ca iar scrie ceva, drept care ii urez spor!


Cladirea este disparutul magazin Au Bon Gout, pe locul caruia s-a ridicat - la nici 30 de ani de la inaugurare - cunocuta Banca Crhrissoveloni din strada Lipscani. In imaginea trimisa de Dan se vede in dreapta si cladirea despre care am scris la Galantarul de Sambata XXII bis si la Galantarul de Sambata XXII. Aveam informatii. Cladirea a fost comandata de Albert Ascher (mai era si un alt Ascher - Moreno S. - coproprietar la asa-zisul Han Gabroveni ce construia in Gabroveni pe la 1903) printr-o cerere din noiembrie 1893.


Proiectul e semnat de arhitectul Filip Xenopol si s-a realizat probabil in 1894. Iat amai jos un extras cu fatada si detalii ale galantarelor in plan, vedere si detaliu de usa. Interesant e ca magazinul avea niste usi centrale dar si usa din extrema stanga a fatadei. Usa din extrema dreapta, cea sub care e si semnatura arhitectului, dadea la traditionalul gang, foarte lung, spre scara de legatura cu etajele.


Documentele mele sunt de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 15/1893