miercuri, 29 iulie 2015

CONFERINTA 3


La vernisajul de la Casa Schiller n-am reusit sa ajung dar maine musai trebuie sa fiu la acest eveniment. Altfel ar fi ca intr-un vechi banc in care un pasager din spatele autobuzului ii striga unui om care alerga din greu sa-l prinda: "Nu mai fugi degeaba ca n-ai cum sa-l mai ajungi!" La care alergatorul asudat ii striga inapoi: "E musai, eu sunt soferul!". 
N-am terminat inca povestea pe care intentionez sa o spun maine asa ca ii dau bice cat se poate de tare ca multe sunt de spus dar nici nu vreau sa plictisesc ...

duminică, 19 iulie 2015

ASFALTUL CUBIC

Poate n-ati observat insa dl. Mihai Turcu a scris recent un articol centrat pe subiectul pietrei cubice din strazile Romaniei. Subiectul articolului respectiv este promovarea unei harti cu localizarea cailor rutiere cu piatra cubica.  Articolul cu harta strazilor cu piatra cubice mi-a adus aminte de fotografiile pe care le-am facut in urma cu 5 ani pe drumul de la Agnita la Dealu Frumos in judetul Sibiu.


Acolo am surprins imaginea unui drum din piatra cubica peste care s-a turnat un asfalt prost. Drumul s-a refacut intre timp cu un asfalt mai bun dar cred ca a ramas acelasi suport din piatra cubica. Si de ce n-ar ramane !? Se zice ca lucrarea respectiva ar fi fost facuta de nemti in al doilea razboi mondial ... 
Sunt ceva ani de cand am deplans scoaterea pietrei cubice din bulevardul Aviatorilor si din bulevardul Prezan.

marți, 14 iulie 2015

ALLEZ LES ENFANTS!

Fiind de-o aniversare, nescriind de mult timp, zic sa onorez si eu lumina de la apus. O fotografie mai veche, legata de eveniment:

Si poate sa folosesc si aici ce-am utilizat deja la PozeDECAT:
Am sa inchei cu ceva legat de turbulentele politice recente, un "OXI" in stil frantuzesc, ceva mai vechi:

Cam atat. 
Soyez toujours heureux !

sâmbătă, 27 iunie 2015

AUGUST SCHMIEDIGEN 3



Am primit în urmă cu ceva vreme un mesaj de la Berlin, din partea domnului Rudolf Hausner. Domnia sa a citit ceea ce am scris despre August Schmiedigen şi a avut amabilitatea să completeze informaţiile cu lucruri aflate în mod direct de la fiul arhitectului, pe care l-a cunoscut în Germania. Iată mai jos ceea ce mi-a scris dl. Hausner, cu minime editări din partea mea. 

Este vorba despre Johan Schmiedigen, născut la Bucureşti în 1905, pe care l-am cunoscut în 1979 în Germania, la Freiburg. Am rămas prieteni buni pâna la moartea sa şi de la dânsul am aflat amanunte despre Ferdinand August (Tony) Schmiedigen, tatăl dânsului. Johnny Schmiedigen este cel depre care cineva a spus că l-a cunoscut în închisoare în 1959. Intr-adevăr, era inginer constructor la fel ca tatăl şi bunicul său iar studiile şi le făcuse la München. A fost responsabil cu construcţia aeroportului din Cluj unde, din cauza unor defecte de material, pista aeroportului s-a deteriorat şi a cauzat avarierea unei aeronave militare sovietice. Pentru acest incident a fost condamnat sub acuzaţia de sabotaj şi a fost eliberat abia în 1964. Tatăl său, Ferdinad August Schmiedigen, s-a născut în 1883 ca fiu a lui August Schmiedigen si A. Quirnbach. 

 (Aici introduc paranteza mea, anume că sunt mulţumit că am lămurit în acest fel că cel puţin unul dintre documentele prezentate în al doilea meu articol despre Schmiedigen este semnat de August senior!)

A studiat în Germania, a fost proprietarul firmei “Industria Pietrei S.A.” (mai tarziu “Marmora”) de pe calea Griviţei. A făcut şi antreprenoriat de construcţii, alături de G.M. Cantacuzino sau pe cont propriu la mai multe edificii din Bucureşti. A construit şi fântâna cu zodiac din faţa Parcului Carol. În 1938, probabil din cauza situaţiei politice, divorţat de Dna. Leila Stoianovici, cu care a avut 2 băieţi, Johan si George, a plecat în SUA (împreuna cu George) unde tatăl sau, August Schmiedigen senior era deja. Acolo, tot împreuna cu G.M. Cantacuzino şi cu Octav Doicescu, a ajutat la construirea pavilionului României de la expoziţia universală din 1939, apoi şi a celui de la expozitia de la Port au Prince. A obţinut cetăţenia americană, s-a recăsătorit şi a mai avut un copil, s-a stabilit în Mexic şi a murit la ...Verona în Italia. 
Johan Schmiedigen a emigrat la 74 de ani în Germania, şi a apucat să-şi viziteze tatăl şi pe fratele George. George Schmiedigen era avocat şi devenise membru al baroului din Washington. Vă anexez linkul unui document de justiţie de la Washington unde sunt enumerate proprietăţile avute de A.F. Schmiedigen în Bucuresti. 


În încheierea mesajului său, dl. Hausner a avut amabilitatea să promită că-şi va cerne memoriile copilăriei pentru a descrie atmosfera şi - mai ales - locurile din jurul casei sale din strada Sirenelor, una dintre străzile victime ale demolărilor ceauşiste. Motiv pentru care îi mulţumesc mult acum pentru cele scrise şi anticipat pentru cele ce-mi va trimite când va avea domnia sa timp să scrie! 

Imaginea cu care am început îl are pe August Schmiedigen în centru. Am luat-o de pe blogul d-nei arhitect Chiaburu unde am schimbat câteva mesaje cu dl. Andrei Doicescu, fiul lui Octav Doicescu căci mă gândeam atunci la un articol “Schmiedigen 3”. Sunt 4 ani de atunci !!! Din articolul respectiv puteţi afla mai multe informaţii, atât din articolul în sine cât şi din comentariile acestuia. În articol veţi găsi imagini ale pavilioanelor României de la expoziţia din New York iar sursa lor este blogul domnului Andrei Doicescu.
Va urma ?

joi, 21 mai 2015

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (3)

Am mai spus (în mai multe ocazii) despre faptul că, la noi, problema nu e neapărat atestarea specialiştilor şi a experţilor în protejarea monumentelor istorice. Atestarea asta se referă exclusiv la persoanele cu studii superioare şi acoperă doar problemele legate de întocmirea documentaţiilor – studii şi proiecte. Problema reală este lipsa atestării meşterilor şi dispariţia acestora în condiţiile inexistenţei pieţei de restaurare de la noi precum şi a ofertelor mult mai atractive din piaţa restaurărilor din Franţa, Italia sau Spania. Mai demult am mai adus vorba despre o organizaţie excepţională din Franţa, de mare tradiţie şi care produce astfel de meşteri. Este suficient să accesaţi legăturile pe care le pun aici pentru a vedea care este rolul învăţământului profesional şi ce divers specializaţi sunt cei ce lucrează în piaţa patrimoniului cultural francez.


La noi, rezultatele din domeniul învăţământului profesional sunt evidente când ne uităm la fondul construit din zonele construite protejate şi nu numai.
Având în vedere că Google ţine minte imaginile din street view, am găsit situaţia unor clădiri din străzile General Berthelot şi Griviţei, aşa cum erau ele vizibile din spaţiul public în anul 2009. Să vedem şi cum au fost refăcute acoperişurile acestor clădiri, în nişte poze proaste făcute de mine săptămânile trecute, în regim “reportaj”, adică folosind camera foto a telefonului mobil.







Din fericire mai există la noi şi câteva firme serioase, cu personal bine calificat dar pe care nu cred că şi-i permite oricine:

joi, 14 mai 2015

ORASUL UITAT - expozitie pe gardul sursei distrugerii



Sambata are loc vernisajul unei expozitii cu orasul distrus de megalomania lui Ceausescu si de cantatorii lui in struna. Expozitia este cu fotografiile document ale lui Dan Vartanian si se produce, timp de o luna, tocmai pe gardul sursei raului. Detaliile le gasiti la Bucurestiivechisinoi.ro si la pagina de Facebook a evenimentului.

Cantatorii in struna ai dictatorilor sunt mult mai scarbosi si mai condamnabili decat dictatorii insisi. Cei ce au si au avut curajul sa spuna sau sa arate raul sunt cei ce merita respectul nostru. Printre ei se afla Dan Vartanian .

3


Am neglijat blogul pana intr-atat incat nici in memoria tatei n-am mai pus aceasta imagine ieri, la trei ani de cand s-a dus ...
Sa-mi fie rusine!

joi, 23 aprilie 2015

DIN ACEASTA DILEMA NU PUTETI IESI ! AM ZIS!

Un alt motiv serios pentru care nu cred că în viitorul apropiat vom putea avea o legislaţie mai clară şi mai eficientă a patrimoniului este acela că mai există un tip de ruptură aparent iremediabilă pe care trebuie să-l evaluăm. Pare că avem dilema dacă cei care trebuie să elaboreze legile sunt oamenii sistemului politico-administrativ sau dacă aceştia trebuie să preia propuneri ale “oamenilor de cultură”. Sunt două opţiuni care pot genera abordări radical diferite. Iar problema majoră ce rezultă din această dilemă este una de natură pragmatică. Politicienii şi cei aflaţi în domeniile juridic şi administrativ nu au deloc cuprinderea problemelor şi aplecarea asupra necesităţilor parimoniului în timp ce oamenii de cultură nu au îndeobşte nicio experienţă sau apetenţă pentru înţelegerea sistemului politico-administrativ. Şi la fel cum clasa de mijloc în societatea noastră este ceva cam prea subţire, la fel şi oamenii de mijloc ai acestei dileme fie nu prea sunt, fie sunt ocupaţi cu supravieţuirea proprie, ceea ce lasa ca viziunile privind protecţia patrimoniului, atâtea câte or fi, să plutească pe mai departe antagonice în societate. 

Acestea fiind zise, sper că nu v-am anihilat speranţa că acel Cod al Patrimoniului care este promis în programele de guvernare din ultimii 8 ani se va şi adopta într-un orizont de timp previzibil.

Inceputul acestui text se poate vedea la Dilema Veche:
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/patrimoniul-cultural-politic